martie 31, 2009

Vantul ...

Printre mii de stele si a lor valuri

Departe, pe ale inimii meleaguri

Nespus de mult doreste si vrea

Inima rupta din piept sa o dea.
E singura si nu o mai opreste

Durerea o sfasie, o zdrobeste

Nu plange caci lacrimi nu are

Un lucru care nu –i de mirare.

Asculta un cantec fara rimit

Crezand ca sigur a citit un mit.

Si paginile cartii usor se rup

Ramanand din ea doar un trup,

Dezvelit de amintiri si de secrete

Gandurile-i ramanand fara regrete.

E atins de un vant usor si cald,

Ochii in lacrimi nu se scald.
Simte totusi o straina mangaiere

E vantul, cu a lui usora adiere.

martie 04, 2009

Ochi inchisi ...

Avea chipul calm, nepăsător,
dar era chinuită de a lui dor.
Nimic nu afişa...
caci ca el era.

Se priveau..se regăseau,
în gânduri işi şopteau,
Dorinţele nemărginite,
de ceilalţi neauzite.

Ea de îndepărta,
el aproape o aducea ...
Gândul că ar putea pleca,
poate nu-l suporta.

Nepăsarea pe chip domnea,
ritmul inimii încetinea...

Se citeau ca pe o carte deschisă
de alţii crezută închisă ...
El rostea priviri în versuri,
ea cânta zâmbete printre mersuri ...

Ea atenţie nu acorda,
sufletul de el se apropia ...
El nepăsător mereu era,
sufletul în plame i-l lua.

Mereu se atrăgeau,
cu alţii se respingeau ...
Ei din priviri işi vorbeau,
Cu alţii ei tăceau.

Sufletele işi mângâiau,
ceilalţi nimic nu ştiau ...
Erau ei într-un gând şi mulţi pe lângă ei !

Etichete