septembrie 24, 2009

un alt zambet ...

"are un alt zambet pe chip. radiaza si e fericita, se simte din nou un copil care e protejat de doua brate puternice, un copil zglobiu si nastrusnic. stie sa viseze si sa spere, asta datorita lui, care din micul ei univers a facut unul grandios si comun. sunt ca doi copii, alearga unul dupa altul, isi zambesc, isi canta, se stramba si se amagesc. alearga impreuna dupa iluzii si sperante, dupa liniste si armonie. se tin de mana si se simt stapani pe viata lor, pe tot ceea ce vor sa controleze, pe tot ceea ce ii inconjoara. au ochii deschisi si vad ca de fapt nimic nu e mai puternic ca ceea ce exista intre ei, nimic nu poate darama temelia ce au construit-o, nimic si nimic.s-au gandit ca asta e poate pentru moment, ca nimic nu e mai solid decat la inceput, insa ei vor face din toate un inceput, fiecare zi va fi un nou inceput...
o infinitate de dorinte, de lucruri marute, alearga mereu prin venele ei, iar el e acolo sa le prinda si sa le dea viata, sa le dea culoare. totul e asa cum trebuie, doi nebunatici fugind dupa fericirea lor, dupa sperante si vise care nu sunt usor de prins si de indeplinit, insa impreuna, totul e mult mai bine, totul e posibil atunci cand vrei..."

septembrie 19, 2009

un negru spre alb ...

culorii vii, cenusii, inchise, deschise... nimic..nimic mai frumos..nimic decat o toamna cu emotii si liniste. a venit toamna, a venit linistea, ploaia si calmul. culori tomnatice peste tot...caramizii, verde galbui....te-am asteptat d mult toamna tarzie! acum ca te-ai asternut peste al meu suflet, ma simt implinita si simt cum amintirile zboara in al meu gand precum ale tale frunze lenese...
atat de frumos cand mergi prin ploaie, atat de frumos cand mergi prin covorul de fruze, atat de frumos cand auzi fosnetul lor, atat de frumos ...
toamna e plina de emotii, plina de melancolie, dar totodata de pace..

septembrie 17, 2009

scrisoare de departe.


"azi e o zi frumoasa, o zi frumoasa ca si tine. imi pare nespus de rau ca nu-ti sunt alaturi, dar sa nu uiti ca te iubesc mult.
E ziua ta mamico! imi vine sa plang.
Azi, de ziua ta, vreau sa-ti multumesc pentru faptul ca mi-ai dat viata si pentru ca ai fost alaturi de mine cum ai putut. Acum ca sunt departe mi-am dat seama de valoarea ta, de ceea ce insemni tu pentru mine si de ceea ce ai facut pt a-mi fi bine. regret si-mi cer iertare pentru fiecare clipa cand m-am purtat urat, pentru fiecare gand uracios si pentru fiecare moment neplacut prin care ai trecut din cauza mea. esti mai mult decat inima mea , singura fiinta care o putere imensa asupra mea si una dintre cele mai deosebite mame.
invat sa pretuiesc mai mult, invat sa iubesc si sa spun "iarta-ma" atunci cand trebuie. uneori blestem ca am plecat dar alteori deschid ochii si vad ca am invat multe.
iti multumesc ca ti-ai sacrificat linistea si viata pentru noi, ca ti-ai rupt de la gura ca sa avem noi, iti multumesc pentru ca esti o adevarata mama, devotata, iubitoare, sufletista si de nepretuit.
iti multumesc ca m-ai suportat atunci cand ar fi trebuit sa fiu certata, batuta.
iti multumesc ca m-ai suportat mofturile si alintaturile.
iti multumesc ca nu m-ai lasat.
iti multumesc ca mi-ai fost alaturi.
imi cer iertare pentru fiecare lacrima varsata din cauza mea, pentru fiecare suparare, necaz si durere.
un cuvant nu spune multe, dar ma voi revansa prin fapte.
te iubesc !
LA MULTI ANI !!!"

septembrie 16, 2009

Esti !


esti un val de cuvinte nespunse
in al meu suflet rece patrunse.

esti un suflet ascuns de nori
in al meu cer usor te strecori.

esti o picatura din ploaia rece
care pe al meu obraz neted trece.

esti un zambet bland si colorat
care pe ale mele buze s-a asezat.

esti un cantec de putini auzit
care in a mea minte s-a intiparit.

esti un vers rupt dintr-o poezie
care doar inima mea o stie...

esti un soare ce acusi dispare
odata cu el totul doare....

septembrie 14, 2009

lucruri care trec...


" intr-un cerc, intr-un oval, intr-un tot unitar. ganduri, lucruri care dor, sperante desarte, dar totusi inca mai e putere. trec zilele ca si cum ar fi secunde, trec si nu se mai intorc, astazi devine ieri, maine devine azi si tot asa. de-am putea opri pt o secunda timpul, de-am putea sa ne deschidem sufletul, de-am putea sa fim cititi fara sa vorbim, de-am putea.......dar nu putem. ne cream propriul univers in care nu exista legi, in care imposibilul este posibil, in care noi conducem totul. realitatea e diferita, sunt emotii ce ne conduc, ne invaluie si pierdem controlul, ne zbatem si ne luptam cu morile de vant. ne intalnim la orice pas cu amintiri, cu priviri trecute, cu zambete ce au fost,lucruri care la randul lor rascolesc sufletul. ne aflam intr-un razboi in care suntem singurele victime. fara rani vizibile ne umbreste universul, dar asta pentru ca unii dintre noi nu ne-am gasit centrul puterii. undeva, in mijlocul acelui razboi e sufletul tau, singura sursa a puterii, singurul care iti poate arata drumul spre "victorie".
roata e rotunda! asa se zice.. insa nu astepta sa se intoarca in favoarea ta pentru ca nu se va intampla atunci cand vrei tu, ci atunci cand nici nu te astepti. constuieste momente, clipe , amintiri, fara trecut, pune-l undeva departe de realitate si pastreaza-l precum un capitol obisnuit din viata ta. vor fi multe capitole, unele mai fericite, altele mai nefericite. iti sta in putere sa faci cv frumos din viata si din randurile scrise de tine, ai puterea sa controlezi lucruri si ai puterea de a accepta firescul, asta pentru ca, vrei si poti....."

inceput de poveste...


" cu mult timp in urma, doua priviri s-au intalnit.una era ascunsa sub ochelarii de soare, iar cealalta era pierduta-n multime. de departe s-au zarit de cateva ori,a fost ceva, ceva unic, ascuns sub doua zambete si multe intrebari. intr-o zi, intrebarile au luat sfarsit, curajul a prins aripi, iar chipurile devenisera mai senine si mai cuprinzatoare...misterul nu disparusera desi trupurile erau mult mai aproape, desi dorintele poate erau cu mult peste puterea lor. si-au vorbit, au glumit si atat a fost. s-au mai zarit intamplator, ca si pana atunci, insa destinul a fost impotriva lor pentru ceva vreme. dupa cateva luni bune, tot destinul a fost cel care i-a adus aproape, a facut in asa fel incat el sa dea de ea. entuziasmat si bucuros i-a propus o intalnire in locul unde ei mereu se zareau, bucuroasa si ea fiind, a acceptat. zis si facut. din nou aproape, din nou acele priviri stralucitoare, din nou acelasi trupuri ce tresareau la fiecare cuvant spus. s-au plimbat, au ras, s-au privit si si-au zambit, poate vroiau sa spuna mai multe decat ar fi zis, poate isi doreau mai mult decat faceau in acel moment si iar poate....
insa, la un moment dat, buzele lor se contopira intr-un sarut neasteptat, intr-un sarut asteptat poate de prea mult timp sau poate deloc...trupul ei era cuprins de teama, de un sentiment ce o punea pe ganduri, nu-si aveau locul atunci, dar era inevitabil. alaturi de el era un copil ce avea nevoie de protectie, un copil ce avea nevoie de caldura bratelor lui puternice, un copil ce avea nevoie de siguranta, lucruri ce le regasea in el, in privirea lui, in ochii lui adanci care parca erau inecati de o tristete amara. le era bine, se regaseau unul in celalalt....nu s-au vazut cateva zile, timp in care ea a fost pe ganduri, timp in care ea a luat o decizie. din nou fata-n fata, din nou unul langa celalalt, deja parca grijile disparusera, ea era mai calma desi parea intr-o continuua stare de nervi. se plimbau agale, iar el a sarutat-o. s-au simtit bine, s-au luat in brate. totul a fost ok pana au ajuns, de nebuni ce erau intr-o gara mica. stateau pe scaunele colorate si-si puneau intrebari. ea, curioasa, l-a intrebat :" Ce te-a atras la mine? el, "m-a atrans modul cum ne-am cunoscut, faptul ca te uitai continuu la mine desi eu eram pe o parte a trotuarului, iar tu pe cealalta, m-a atras faptul ca nu te stiam din liceu, nici de la facultate, nici din cartier, a fost diferit. m-a atrans energia pe care o ai, ochii tai , buzele tale, chipul tau, esti altfel, esti frumoasa! daca voi fetele simtiti fluturasi in stomac, eu pot spune ca simt un roi de albinute" cu un zambet minunat pe chipul sau o intreaba" pe tine? ce te-a atras? ea, " m-a atras modul de abordare, nu multi m-ar lua usor de gat si m-ar intreba : de unde ma cunosti? nu multi ar avea curajul asta. mi-a placut zambetul tau, mi-a placut faptul ca esti vorbaret, faptul ca esti puternic, ca poti ascunde sub un zambet multe care-ti apasa sufletul, mi-a placut ca esti tot un zambet desi nimic nu e roz..mi-a placut ca te imbraci frumos, ca ai grija de tine, mi-a placut ca totul e din interior si nu m-a interesat nimic din exterior, mi-a placut ca nu a fost o atractie fizica ci una sufleteasca", el ii ia chipul in palme si ii spune....eu trebuie sa plec, voi pleca din tara...." destinul i-a despartit din nou.

septembrie 09, 2009

puzzle...


"....am renuntat sa mai iubesc ca un copil nebun, am renuntat la gesturi romantice, la alintaturi si la lucruri ce tin de iubire. iubirea chiar exista?.....un raspuns nu prea am gasit, insa stiu ca exista obisnuinta, dependenta si obsesia. sunt de parere ca e destul de usor sa tii la o persoana si destul de greu sa ajungi sa o iubesti. primele luni esti innebunit dupa ea, o adori, o vrei numai pentru tine, ajungi sa-i zici ca o iubesti, si-apoi, treptat, tot entuziasmul dispare, clipa de clipa, cu fiecare secunda vraja se duce si evident, se ajunge la o monotonie nevazuta, dar simtita din plin. am inceput sa urasc dulcegariile, am inceput sa urasc faptul ca am pierdut asa de mult timp din viata mea alergand dupa o speranta moarta, urasc ca puteam face ceva mult mai pretios si puteam aveam mai multe amintiri frumoase in loc sa stau si sa vars lacrimi pentru ceva ce nu se merita, urasc ca m-am daruit unui demon deghizat in inger, urasc ca timpul trece asa de repede. Ma bucur ca am avut ocazia sa ajung in alt colt de lume si sa realizez ca viata mea e prea scurta ca sa o pot darui cuiva, ca sa o pot pune pe tava inainte de vreme. Ei bine, departe de toti am realizat ca langa mine am oameni deosebiti care merita multe, oameni care m-au sustinut si nu m-au lasat atunci cand era mai greu, oameni care indiferent unde s-au aflat au stiut sa dea un sms si sa intrebe "ce mai faci?", am realizat deasemeni ca sunt si oameni care stiu sa uite si sa nu le pese, care zic " buna" cu zambetul pe buze, si cand ai plecat te vorbesc de rau, am invatat ca falsitatea e la ordinea zilei, iar cinismul nu are limite....
nu sunt perfecta, si nici nu-mi doresc sa fiu, insa stiu sa inteleg. am gresit in multe privinte, am actionat fara sa mai gandesc, fara sa ma gandesc la ceilalti care ar putea suferi. se zice ca in razboi lupti cu ce ai, nu te mai intereseaza nimic, eu am fost intr-un razboi cu mine insumi, insa am pierdut si ma bucur. acum am destul timp sa imi fac viata, sa o traiesc asa cum vreau si cum ar trebui, profit clipa de clipa de faptul ca traiesc si de faptul ca maine e o noua zi. ma sperie gandul ca vom ajunge toti batrani, ma sperie gandul ca vom sta cu pastilele la cap, ma sperie gandul ca timpul trece prea repede iar eu imi pierd tineretea, dar totusi aceasta teama ma face mult mai optimista si-mi da putere sa fac ceva, ceva bun pentru mine si pentru cei din jur, sa fac din fiecare clipa o amintire de neuitat. am fost pe diferite carari, drumuri rele, bune, acum sunt pe cel potrivit, asta datorita faptului ca sunt mai puternica decat mi-am imaginat, iar un vis urat nu-mi poate distruge realitatea ..."

Etichete