Într-un univers mult prea îndepartat,
Un necunoscut şi o străină s-au aflat:
Necunoscutul, un înger cu aripi negre
Străina, un suflet plin de durere.
Septembrie, dulcea speranţă,
Ce alunga furtunile din viaţă.
Ş’aprilie, lacrima întunecată,
Ce ştergea durerea adunată.
În zările lungi şi îndepartate,
Într-o apăsătoare pustietate
Se regăseşte doar el, trecutul
Iar acum , amintirea şi gândul.
