septembrie 14, 2009

lucruri care trec...


" intr-un cerc, intr-un oval, intr-un tot unitar. ganduri, lucruri care dor, sperante desarte, dar totusi inca mai e putere. trec zilele ca si cum ar fi secunde, trec si nu se mai intorc, astazi devine ieri, maine devine azi si tot asa. de-am putea opri pt o secunda timpul, de-am putea sa ne deschidem sufletul, de-am putea sa fim cititi fara sa vorbim, de-am putea.......dar nu putem. ne cream propriul univers in care nu exista legi, in care imposibilul este posibil, in care noi conducem totul. realitatea e diferita, sunt emotii ce ne conduc, ne invaluie si pierdem controlul, ne zbatem si ne luptam cu morile de vant. ne intalnim la orice pas cu amintiri, cu priviri trecute, cu zambete ce au fost,lucruri care la randul lor rascolesc sufletul. ne aflam intr-un razboi in care suntem singurele victime. fara rani vizibile ne umbreste universul, dar asta pentru ca unii dintre noi nu ne-am gasit centrul puterii. undeva, in mijlocul acelui razboi e sufletul tau, singura sursa a puterii, singurul care iti poate arata drumul spre "victorie".
roata e rotunda! asa se zice.. insa nu astepta sa se intoarca in favoarea ta pentru ca nu se va intampla atunci cand vrei tu, ci atunci cand nici nu te astepti. constuieste momente, clipe , amintiri, fara trecut, pune-l undeva departe de realitate si pastreaza-l precum un capitol obisnuit din viata ta. vor fi multe capitole, unele mai fericite, altele mai nefericite. iti sta in putere sa faci cv frumos din viata si din randurile scrise de tine, ai puterea sa controlezi lucruri si ai puterea de a accepta firescul, asta pentru ca, vrei si poti....."

inceput de poveste...


" cu mult timp in urma, doua priviri s-au intalnit.una era ascunsa sub ochelarii de soare, iar cealalta era pierduta-n multime. de departe s-au zarit de cateva ori,a fost ceva, ceva unic, ascuns sub doua zambete si multe intrebari. intr-o zi, intrebarile au luat sfarsit, curajul a prins aripi, iar chipurile devenisera mai senine si mai cuprinzatoare...misterul nu disparusera desi trupurile erau mult mai aproape, desi dorintele poate erau cu mult peste puterea lor. si-au vorbit, au glumit si atat a fost. s-au mai zarit intamplator, ca si pana atunci, insa destinul a fost impotriva lor pentru ceva vreme. dupa cateva luni bune, tot destinul a fost cel care i-a adus aproape, a facut in asa fel incat el sa dea de ea. entuziasmat si bucuros i-a propus o intalnire in locul unde ei mereu se zareau, bucuroasa si ea fiind, a acceptat. zis si facut. din nou aproape, din nou acele priviri stralucitoare, din nou acelasi trupuri ce tresareau la fiecare cuvant spus. s-au plimbat, au ras, s-au privit si si-au zambit, poate vroiau sa spuna mai multe decat ar fi zis, poate isi doreau mai mult decat faceau in acel moment si iar poate....
insa, la un moment dat, buzele lor se contopira intr-un sarut neasteptat, intr-un sarut asteptat poate de prea mult timp sau poate deloc...trupul ei era cuprins de teama, de un sentiment ce o punea pe ganduri, nu-si aveau locul atunci, dar era inevitabil. alaturi de el era un copil ce avea nevoie de protectie, un copil ce avea nevoie de caldura bratelor lui puternice, un copil ce avea nevoie de siguranta, lucruri ce le regasea in el, in privirea lui, in ochii lui adanci care parca erau inecati de o tristete amara. le era bine, se regaseau unul in celalalt....nu s-au vazut cateva zile, timp in care ea a fost pe ganduri, timp in care ea a luat o decizie. din nou fata-n fata, din nou unul langa celalalt, deja parca grijile disparusera, ea era mai calma desi parea intr-o continuua stare de nervi. se plimbau agale, iar el a sarutat-o. s-au simtit bine, s-au luat in brate. totul a fost ok pana au ajuns, de nebuni ce erau intr-o gara mica. stateau pe scaunele colorate si-si puneau intrebari. ea, curioasa, l-a intrebat :" Ce te-a atras la mine? el, "m-a atrans modul cum ne-am cunoscut, faptul ca te uitai continuu la mine desi eu eram pe o parte a trotuarului, iar tu pe cealalta, m-a atras faptul ca nu te stiam din liceu, nici de la facultate, nici din cartier, a fost diferit. m-a atrans energia pe care o ai, ochii tai , buzele tale, chipul tau, esti altfel, esti frumoasa! daca voi fetele simtiti fluturasi in stomac, eu pot spune ca simt un roi de albinute" cu un zambet minunat pe chipul sau o intreaba" pe tine? ce te-a atras? ea, " m-a atras modul de abordare, nu multi m-ar lua usor de gat si m-ar intreba : de unde ma cunosti? nu multi ar avea curajul asta. mi-a placut zambetul tau, mi-a placut faptul ca esti vorbaret, faptul ca esti puternic, ca poti ascunde sub un zambet multe care-ti apasa sufletul, mi-a placut ca esti tot un zambet desi nimic nu e roz..mi-a placut ca te imbraci frumos, ca ai grija de tine, mi-a placut ca totul e din interior si nu m-a interesat nimic din exterior, mi-a placut ca nu a fost o atractie fizica ci una sufleteasca", el ii ia chipul in palme si ii spune....eu trebuie sa plec, voi pleca din tara...." destinul i-a despartit din nou.

Etichete