..si am dat iar pagina, am inchis un alt capitol care a inceput acum cateva luni, insa daca stau bine si ma gandesc practic nici nu exista. Sunt doar doua amintiri care ma fac sa ma gandesc la tot ce a fost, o aroma pe corp si un sunet gingas. O pagina invizibila a vietii mele care fara doar si poate m-a facut sa sufar, m-a facut sa arat ca-mi pasa si ca nu a fost doar un joc ironic al sortii. Am crezut in destin, altfel nu as fi continuat sa ma agat de sperante si de bucuria ca in sfarsit am gasit ceva diferit, ceva ce-mi doream de mult timp. Deodata, aparut in calea mea, coincidenta, lucru obisnuit, sau destin, nu mai conteaza acum pentru ca totul s-a transformat intr-o lectie, mai usora sau mai grea, insa trist este ca am continuat sa cred, desi mai trecusem printr-o situatie asemanatoare. Bine sau mai putin bine, incep sa realizez ca nici un lucru nu merita o a doua sansa, sau daca merita, cu siguranta inceputul nu va fi prea departe de sfarsit, iar alt lucru pe care il realizez e ca, oricat inima ti-ar spune sa crezi in ceva ce doar auzi si nu atingi, nu te poti lupta cu asta decat in momentul cand cartile se pun pe masa, si vezi de fapt ca un vis e doar un vis, iar realitatea mereu il va umbri atunci cand nu crezi in tine si in visul tau...
orice inceput are un sfarsit, sau grabim nou sfarsitul?!
