august 31, 2013

Uneori trebuie!

Tristetea e parte din noi, e foarte clar! nu putem sa negam ca nu e asa, poate daca nu ar fi ea, nu am fi noi. Prin tristete dam dovada de sensibilitate, fragilitate si ...de cele mai multe ori de putere! Intensitatea tristetii face uneori diferenta, dar toti trecem peste multe lucruri, e firesc, asa trebuie.A fost o perioada in viata mea in care la orice pas simteam o tristete apasatoare care ma sufoca, care ma oprea din drum. Era asa de usor sa primesc sfaturi, "traieste la maxim, traieste clipa" traim, dar nu cu aceasi intensitate. Acum, dupa atatia ani a revenit, nu stiu daca sa ma ingrijorez sau sa accept situatia. Dar vreau sa vorbesc de acea perioada, da, a coincis cu perioada cand o persoana draga a plecat departe, in lume. Aveam o viata colorata, era totul ca un curcubeu debea aparut, era bine, eram acasa. Cu timpul am cunoscut persoane si persoane, drumul meu imi deschidea calea spre socializare tot mai mult, terminasem liceul, urmau multe lucruri noi, de care nu avea habar. Am pornit trista la drum, am intrat la facultate, am cunoscut oameni noi, profesori, mi-am facut prieteni si diferite cunostinte.Nu a fost dificil, m-am facut placuta prin felul meu de a fi, a fost bine, dar nu  mi-am dat seama ca pe drum de fapt, eu tot pierdeam..si pierdeam. Datorita acestei tristeti care era prezenta, chiar daca mereu aveam zambetul pe buze, glumeam si intruchipam pozitivismul mi-am pierdut, cu pasi marunti, capacitatea de concentrare, de invatare, de relationare, este grav! este un semn de alarma! si stiti de ce, pe viitor conteaza foarte mult, trecutul construieste un viitor curat si implinit! Mi-am dorit destul de mult sa scriu acest articol pentru ca sunt multe fete care preiau asupra lor negativismul din cauza despartirilor, a inselatului, a unor probleme care au rezolvare. Poate suna aiurea, insa cu cat gandirea e mai pozitiva cu atat viata se schimba, lucrurile care se intampla in adolescenta sunt firesti, baietii ne parasesc, ne inseala, prietenele ne barfesc si tot asa, acestea sunt lucruri minore comparativ cu ce va urma. Traiti aceste situatii, pentru ca trebuie, dar traitile cu inteligenta. Faceti din tristete o cale spre fericire. Pe primul loc sa fi-ti voi si apoi restul, nu sunteti egoiste ci pur si simplu aveti grija de voi. Suferiti, plangeti, dar sa stiti sa puneti stop cand trebuie pentru ca indirect creierul preia negativism, iar voi, treptat veti fi tot mai triste, tot mai retrase, tot mai nedumerite... Urmati cursul firesc al vietii, terminati liceul, luati bacul, faceti o facultate, omorati dorinta de a ajunge " mari" ..pentru ca atunci responsabilitatile vor fi duble, viata ia o alta culoare, totul se schimba..adolescenta nu se mai intoarce, nicioadata, iar amintirile triste va pot intuneca gandirea. Etapele vietii trebuie urmate intr-un mod firesc, poftele trebuie satisfacute, visele urmate , deciziile intelept luate, viitorul treptat construit, iar voi stapane pe sine!

Cu respect,
REB.

Etichete