iunie 08, 2012

Amintiri.

Să suflăm în păpădii....

                Vă mai aduceți aminte? eram atât de micuți și ne bucuram de viață așa de mult, încât chiar nu aveam idee de ceea ce va urma.Nu aveam decât vise și gânduri la joaca de a doua zi. Era bine. Era foarte bine. Acum regretăm, ne dorim să alergăm la "Țară, țară vrem oștași", "Gardiana"," Parola", să doborâm și să refacem cele "cele 7 pietre", să bătucim asfaltul la "șotron", să fim "elevi și învățători", să-l așteptăm pe "Omul negru", să știm
"ce-ai făcut aseară", să fim botoși la "Țătile", să ne revenim la "Telefonul fără fir", să salvăm pe toți la "Rațele și vănătorii", să ultimii la "Ascunsa". Ce vremuri.. . A fost frumos. Acum, după atâta vreme realizăm că vemurile de atunci nu ne aduceau nici o grijă, nu ne gândeam la greutăți, la țară, la politică, nu eram implicați în proiecte, nu știam că  matematica va fi grea, că fizica și chimia  ne vor chinui o ora sau două pe săptămână, că profesorul de filosofie va fi comic și poate mai strict ca alții...nu știam că capacitatea va fi mai ușoară decât bacul, că bacul va fi veriga principală pentru urmatorul pas. Că facultatea va fi oglindită prin examene, cursuri și seminarii, nu știam că vom fi încojutați de diferiți oameni și că uneori va trebui să luăm decizii care dor...nu știam atâtea lucruri, a fost mai bine? sau mai rau ? a fost așa cum a trebuit să fie...să nu știm, să aflăm pe parcurs..
              Îmi aduc aminte cu drag când săream "Ața" cu fetele. Era o nebunie totală. "La fund,La genunchi Chinezeasca", oh da, cât de frumos era... ne mergea bine mintea, calculam orice mișcare, orice săritură, eram copii deștepți..eram noi, cei care țipau în cartier, care se certau, care se scuipau uneori , care se ignorau, care se împăcau..eram doar noi. Pe parcurs, de la "Aș mânca, aș mânca o portocală" am ajuns la "Flori fete sau băieți", la jocuri mai "neserioase "Delta X" (pedepse nebunatice), jocuri dinamice: "badminton", "tenis", "volei", jocuri creative "Ce ai făcut as-noapte" și altele. 
                 Pe holurile școlii generale am cules zâmbetele băieților ce ne plăceau, hihi, eram copii inofensivi și inocenți, știam noi ce înseamnă să iubești? să simți lipsa cuiva? nu știam, era doar o joacă...ne-am maturizat prin lucruri minore, unii prin lucruri care nu le poți uita prea ușor, ne-am maturizat pentru că a trebuit...amintiri, amintiri, amintiri...doar amintiri au mai rămas. 
                Cum suflam în păpădii? hahaha, puful zbura, zbura...haha, eram fascinați de a ne pune dorințe, neștiind dacă vreodată se vor îndeplini. "Tatăl tău a fost în armată?, uite așa ia zburat capul :)), deja râd de una singură...vom retrăim alături de viitorii noștri copii? hmm, mă îndoiesc, cred că vom lupta cu tehnologia, vom concura umăr la umăr, tradițiile dispar, exemplu... shaworma produs tradițional? wtf, atunci sarmaua ce e?, răciturile? chișca? caltaboșii? julfa?sau multe altele...

Sincer...mi-e teamă de vremurile ce-or să vină...

Etichete