mai 27, 2011

Hai sa privim in trecut!


Huh, a trecut atat de mult timp...
A trecut aproape un an de zile de cand sunt departe de cei dragi si incerc sa-mi mentin optimismul si sa sper ca acus ii voi revedea. S-au intamplat foarte multe lucruri, unele frumoase, altele dureroase, dar asta e viata, nu? nu, nu e...imi doresc atat de mult sa schimb atat de multe de lucruri si sa o iau de la capat, dar nu pot, asta nu depinde numai de mine. Plecarea m-a facut sa pierd multe lucruri, dar cel mai dureros e ca am pierdut o prietenie, am lasat ca marea sa-si verse valurile furioase asupra tuturor lucrurilor ce le-am avut si am ramas aproape fara nimic....Momentele de liniste sunt doar momente si atat, linistea mi-am pierdut-o de mult timp..dar sper ca la un moment dat lucrurile vor veni de la sine, si vom incerca sa continuam albumul ce l-am deschis impreuna...mi-e dor de multe lucruri, dar mai mult mi-e dor de nebuniile ce le faceam..

februarie 11, 2011

uitată de timp

De mult nu s-a mai aşternut liniştea în viaţa mea. Sunt aproape şapte luni de zile de cand mă lupt pentru ceva bun, pentru un suflet cald şi bun. Şapte luni în care am simţit o fericire pură şi fară durere...am uitat de regrete şi de lucrurile rele, doar datorită lui. Sunt într-o pasă rea acum, am ajuns într-un punct în care mi-e teamă de ce va urma, mi-e teamă de gândurile care încep să reapară...trecutul mă urmăreşte? sincer nu-mi doresc asta, ar fi o durere prea mare să ştiu că de fapt, trăiesc fără să-mi dau seama că durerea încă există în sufletul meu..iar la o discuţie aprinsă încep să eman durerea simţită cândva. Nu pot compara intensitatea, dar parcă îmi vărs mânia pe el, şi resimt aceaşi neputinţă în a opri totul...e totul întortocheat, nici eu nu-mi pot da seama..sunt confuză.
Răsuflu din greu şi parcă-mi vine să cer ajutor, parcă am mai fost în aceaşi situaţie dar diferă persoanele.Parcă şi parcă, dar totuşi ce-i real? am ajuns să-l respir, să-mi curgă prin vene şi să simt un gol fară el, da, iarăşi m-am pierdut şi sunt nesigură...mă agăţ de fapte să nu o iau razna...imi zic ca nu va mai fi la fel ca o dragoste adolescentină, ci din contra, ceva mai real decât atât, ceva mai frumos şi mai puţin dureros. Nu vreau să mă chinui şi să gândesc prea mult deşi asta fac...să cred în iubire cu tot sufletul? sau să păstrez o fărâmă de neîncredere? .....

Etichete