"Cuiva"

Cu lacrimi pe obraz şi cu zambetul pe buze privesc în cel mai frumos album al vieţii mele, un album unde sunt zâmbete şi fericire, clipe dulci şi portrete potrivite, imagini şi culori pline de viaţă.
Teatrul şi-a pregătit culisele pentru cei mai frumoşi actori care ştiu să iubească şi danseze pe melodie, chiar de e tristă sau fericită, cu zâmbetul pe buze păşesc pe scenă, în faţa prietenilor lor, de fapt în faţa unor prieteni şi a unor marionete de oameni care nu ştiu să ţină de mână atunci când trebuie şi au pretenţia să fie ţinuţi.
Cortina se ridică, aplauzele nu întârzie să se audă, şi totuşi în inima "cuiva" e o linişte ce surzeşte tot, te face să pui mâna la ureche şi să inchizi ochii..
Transmite valuri de sentimente neclare care te fac să - ţi pui semne de întrebare, să te afunzi într-un abis măsurat în întâmplări ştiute şi trăite doar de inima "cuiva". Totuşi ridică copertina vieţii ce şi-a trăit-o cum a ştiut şi spune că e imună, sentimente nu are...
- Dar ce am? se întreabă îngândurată..
- Am un gând ce mă păzeşte, ce mă chinuie şi mă iubeşte, şi e cu mine , şi acum când zâmbesc şi atunci când voi plânge..
Nu e tristă, e radiantă, zâmbeşte şi lasă totul în mâinile actorilor ce-i pun viaţa în scenă.