martie 31, 2009

Vantul ...

Printre mii de stele si a lor valuri

Departe, pe ale inimii meleaguri

Nespus de mult doreste si vrea

Inima rupta din piept sa o dea.
E singura si nu o mai opreste

Durerea o sfasie, o zdrobeste

Nu plange caci lacrimi nu are

Un lucru care nu –i de mirare.

Asculta un cantec fara rimit

Crezand ca sigur a citit un mit.

Si paginile cartii usor se rup

Ramanand din ea doar un trup,

Dezvelit de amintiri si de secrete

Gandurile-i ramanand fara regrete.

E atins de un vant usor si cald,

Ochii in lacrimi nu se scald.
Simte totusi o straina mangaiere

E vantul, cu a lui usora adiere.

3 comentarii:

PASSO spunea...

hmmm....frumoase randuri ...

PASSO spunea...

hmmm .... frumoase randuri ...

Roxy spunea...

multumesc:)

Etichete