inceput de poveste...

" cu mult timp in urma, doua priviri s-au intalnit.una era ascunsa sub ochelarii de soare, iar cealalta era pierduta-n multime. de departe s-au zarit de cateva ori,a fost ceva, ceva unic, ascuns sub doua zambete si multe intrebari. intr-o zi, intrebarile au luat sfarsit, curajul a prins aripi, iar chipurile devenisera mai senine si mai cuprinzatoare...misterul nu disparusera desi trupurile erau mult mai aproape, desi dorintele poate erau cu mult peste puterea lor. si-au vorbit, au glumit si atat a fost. s-au mai zarit intamplator, ca si pana atunci, insa destinul a fost impotriva lor pentru ceva vreme. dupa cateva luni bune, tot destinul a fost cel care i-a adus aproape, a facut in asa fel incat el sa dea de ea. entuziasmat si bucuros i-a propus o intalnire in locul unde ei mereu se zareau, bucuroasa si ea fiind, a acceptat. zis si facut. din nou aproape, din nou acele priviri stralucitoare, din nou acelasi trupuri ce tresareau la fiecare cuvant spus. s-au plimbat, au ras, s-au privit si si-au zambit, poate vroiau sa spuna mai multe decat ar fi zis, poate isi doreau mai mult decat faceau in acel moment si iar poate....
insa, la un moment dat, buzele lor se contopira intr-un sarut neasteptat, intr-un sarut asteptat poate de prea mult timp sau poate deloc...trupul ei era cuprins de teama, de un sentiment ce o punea pe ganduri, nu-si aveau locul atunci, dar era inevitabil. alaturi de el era un copil ce avea nevoie de protectie, un copil ce avea nevoie de caldura bratelor lui puternice, un copil ce avea nevoie de siguranta, lucruri ce le regasea in el, in privirea lui, in ochii lui adanci care parca erau inecati de o tristete amara. le era bine, se regaseau unul in celalalt....nu s-au vazut cateva zile, timp in care ea a fost pe ganduri, timp in care ea a luat o decizie. din nou fata-n fata, din nou unul langa celalalt, deja parca grijile disparusera, ea era mai calma desi parea intr-o continuua stare de nervi. se plimbau agale, iar el a sarutat-o. s-au simtit bine, s-au luat in brate. totul a fost ok pana au ajuns, de nebuni ce erau intr-o gara mica. stateau pe scaunele colorate si-si puneau intrebari. ea, curioasa, l-a intrebat :" Ce te-a atras la mine? el, "m-a atrans modul cum ne-am cunoscut, faptul ca te uitai continuu la mine desi eu eram pe o parte a trotuarului, iar tu pe cealalta, m-a atras faptul ca nu te stiam din liceu, nici de la facultate, nici din cartier, a fost diferit. m-a atrans energia pe care o ai, ochii tai , buzele tale, chipul tau, esti altfel, esti frumoasa! daca voi fetele simtiti fluturasi in stomac, eu pot spune ca simt un roi de albinute" cu un zambet minunat pe chipul sau o intreaba" pe tine? ce te-a atras? ea, " m-a atras modul de abordare, nu multi m-ar lua usor de gat si m-ar intreba : de unde ma cunosti? nu multi ar avea curajul asta. mi-a placut zambetul tau, mi-a placut faptul ca esti vorbaret, faptul ca esti puternic, ca poti ascunde sub un zambet multe care-ti apasa sufletul, mi-a placut ca esti tot un zambet desi nimic nu e roz..mi-a placut ca te imbraci frumos, ca ai grija de tine, mi-a placut ca totul e din interior si nu m-a interesat nimic din exterior, mi-a placut ca nu a fost o atractie fizica ci una sufleteasca", el ii ia chipul in palme si ii spune....eu trebuie sa plec, voi pleca din tara...." destinul i-a despartit din nou.