"....am renuntat sa mai iubesc ca un copil nebun, am renuntat la gesturi romantice, la alintaturi si la lucruri ce tin de iubire. iubirea chiar exista?.....un raspuns nu prea am gasit, insa stiu ca exista obisnuinta, dependenta si obsesia. sunt de parere ca e destul de usor sa tii la o persoana si destul de greu sa ajungi sa o iubesti. primele luni esti innebunit dupa ea, o adori, o vrei numai pentru tine, ajungi sa-i zici ca o iubesti, si-apoi, treptat, tot entuziasmul dispare, clipa de clipa, cu fiecare secunda vraja se duce si evident, se ajunge la o monotonie nevazuta, dar simtita din plin. am inceput sa urasc dulcegariile, am inceput sa urasc faptul ca am pierdut asa de mult timp din viata mea alergand dupa o speranta moarta, urasc ca puteam face ceva mult mai pretios si puteam aveam mai multe amintiri frumoase in loc sa stau si sa vars lacrimi pentru ceva ce nu se merita, urasc ca m-am daruit unui demon deghizat in inger, urasc ca timpul trece asa de repede. Ma bucur ca am avut ocazia sa ajung in alt colt de lume si sa realizez ca viata mea e prea scurta ca sa o pot darui cuiva, ca sa o pot pune pe tava inainte de vreme. Ei bine, departe de toti am realizat ca langa mine am oameni deosebiti care merita multe, oameni care m-au sustinut si nu m-au lasat atunci cand era mai greu, oameni care indiferent unde s-au aflat au stiut sa dea un sms si sa intrebe "ce mai faci?", am realizat deasemeni ca sunt si oameni care stiu sa uite si sa nu le pese, care zic " buna" cu zambetul pe buze, si cand ai plecat te vorbesc de rau, am invatat ca falsitatea e la ordinea zilei, iar cinismul nu are limite....
nu sunt perfecta, si nici nu-mi doresc sa fiu, insa stiu sa inteleg. am gresit in multe privinte, am actionat fara sa mai gandesc, fara sa ma gandesc la ceilalti care ar putea suferi. se zice ca in razboi lupti cu ce ai, nu te mai intereseaza nimic, eu am fost intr-un razboi cu mine insumi, insa am pierdut si ma bucur. acum am destul timp sa imi fac viata, sa o traiesc asa cum vreau si cum ar trebui, profit clipa de clipa de faptul ca traiesc si de faptul ca maine e o noua zi. ma sperie gandul ca vom ajunge toti batrani, ma sperie gandul ca vom sta cu pastilele la cap, ma sperie gandul ca timpul trece prea repede iar eu imi pierd tineretea, dar totusi aceasta teama ma face mult mai optimista si-mi da putere sa fac ceva, ceva bun pentru mine si pentru cei din jur, sa fac din fiecare clipa o amintire de neuitat. am fost pe diferite carari, drumuri rele, bune, acum sunt pe cel potrivit, asta datorita faptului ca sunt mai puternica decat mi-am imaginat, iar un vis urat nu-mi poate distruge realitatea ..."
Un comentariu:
..Sa iubesti ca un copil nu inseamna neaparat dulcegarii si vrajeala..poate n-ai iubit niciodata cu adevarat...si o vei face in viitor..oricum sufletul de copil nu ti-l pierde niciodata pentru ca e tot ce e adevarat intr-un om..indiferent ce se intampla cu tine..un zambet de copil e minunat..
Trimiteți un comentariu